We don’t need no halloween !!!

mda...peste tot oferte la porcarii de halloween: masti, scheleti, dinti de vampiri&co.
nu stiu altii cum sunt, dar eu fac parte din categoria revoltatilor de noul ambalaj rom. ma rog, reclamele alea au fost atat de...prea... incat ma intreb cine nu s-a revoltat. in fine, asta cu romul e poveste lunga, as avea multe de spus, mai ales despre revenirea la vechiul ambalaj, care ma asteptam sa fie diferita. oricum, altceva ma apucasem sa scriu.
desi e magic de valentine's day, cu sticle de vin cu etichete speciale, cu reduceri la bomboane fine din ciocolata, cu multe chestii ok in afara de plusuri roz si...(nu stiu care e antonimul lui afrodisiac, dar asta e impresia pe care mi-o lasa), nu inteleg de ce nu suntem capabili sa il actualizam pe dragobica al nostru. adica io, ca roman, sunt atat de lipsit de inspiratie incat sa nu gasesc chestii ok de facut de dragobete in aceasta era moderna, in afara de stirile TV despre ce faceau strabunicii?
no, sunt de acord ca suna usor paniu dragobete, dar nici ziua lui Valentin nu e vreun nume sa te dea pe spate.
ma rog, iar m-am apucat sa vorbesc de altele, revenim la sezonul de fata.
in primul rand, pana azi n-am stiut care e semnificatia zilei de Halloween si nici acum, cand stiu, nu simt vreun impuls de a sarbatori o poveste cu un jack care l-a pacalit pe diavol sa urce in copac si fiindca n-a procedat cu onestitate, n-a mai fost primit in rai si fiindca l-a pacalit pe tartorul in persoana, nici viza de iad nu a primit-o, asa ca s-a ales cu o lumanare intr-un nap, ca sa tina mai mult lumina cu care se tot plimba prin intuneric. adica...ma intelegeti???
prefer sa ma amuz cu Ivan si pasol na turbinca, ciorti! n-o fi nici Ivan roman, dar macar cu povestea asta am crescut, face parte din formarea mea, am amintiri din perioada in care mi-a citit-o mama si apoi din perioada in care am citit-o eu si stiu si acum coperta cartii de povesti nemuritoare, vol 22.
si nu, nu propun o sarbatoare a lui Ivan, turbinca's day, cum ar veni. ziceam doar ca nici macar nu e spectaculoasa legenda din spatele Halloweenului, in asa fel incat sa o inghit mai usor.

deci nimic pe tema asta la atelier!!! clar!
in schimb, cererea publicului s-a manifestat in sensul asta. prin urmare, sarbatorim aceasta frumoasa zi de toamna cat mai romaneste cu putinta :)
la mine la tara toamna se scobesc dovleci si se fac felinare si stau copiii pe drum noaptea cu lumanarele aprinse, sa atraga fluturi de noapte. care or mai sta, ca acum tot ce e posibil sa prefere un film de groaza, ca deh, de cand cu cablu si net n-am mai vazut sotroane desenate pe strada si nici macar vreun teren de tenis de picior. ma rog, fiecare cu tineretea lui :)

sa revenim din nou. sambata, 30 octombrie, la atelierul nostru din str Madrid, nr 6, va asteptam piticii cu dovleci autohtoni, adevarati, nu d-aia de placinta, ca e pacat de ei :), sa-i transformam in felinare, sa-i desenam si sa le dam nume, trasaturi si lumina. pentru bunastarea generala, punem la bataie briose (de data asta comestibile, nu din ipsos) numai bune de ornat, sa aveti ce sa oferiti in cazul in care va bate vreun american la usa, sa va zica trick or treat :)

intamplarea se va petrece dupa cum urmeaza: 10-12 repriza 1 si 15-17.00 schimbul doi.
duminica idem. cum suna! poate facem un curs de facut oracole, peste vreo 10 ani s-ar putea sa ma imbogatesc cu un curs despre asemenea practici antice :))

PS: briosele vor fi reteta proprie, cu crema de dovleac (da, de placinta in cazul asta), in asa fel incat sa vorbim mai mult despre tipurile de dovleci si diversele lor intrebuintari.
PS2: nu uitati sa ii imbracati pe cei mici cu hainute care sa tina la tavaleala, ca ne murdarim rau, ca de obicei :)
PS3: briosele le ornam aici, nu instig la dezastre in bucatariile de acasa

personal si profesional

intotdeauna am fost o fire covarsitor de practica in comparatie cu latura teoretica.
m-am calit in fel si fel de medii si domenii, am fost educatoare, m-am indesat in clasicul stil al multinationalei, cu tot cu tocurile si managementul de rigoare, am planuit businessuri peste businessuri (), am purtat hainele de terapie in genti si scortoasele camasi elegante in huse (pe rand,evident) prin RATB-uri si am burdusit aparatele de taxat ale companiilor de taxi (sunt fan pelicanul de cand 1.4 ron era cel mai mic tarif, acum merg tot cu ei pt simplul motiv ca n-am alt numar si sunt irecuperabil obisnuita cu sictirul fetelor de la dispecerat. dar cum o sa pun mana pe alt numar vodafone usor de memorat ii parasesc, simt eu ca se poate si in conditii mai bune).

si iata ca a aparut copilul meu cel mai drag: ATELIERUL.
ei bine, probabil ca am mare nevoie de un sef :))


concluzionez ca sunt varza la toate capitolele. blogul isi taraste zilele de izbeliste in asteptarea unei noi postari (halal postare ce tocmai ii servesc dupa atata amar de asteptare), n-am mai trimis un mail civilizat parintilor de nu mai stiu cand, siteul usor fecundat probabil ca va mai avea mult si bine de asteptat, iar parintii care inca mai asteapta un semn din parte-mi probabil ca injura aprig printre dinti.

singurul capitol la care excelez este aprovizionarea cu materiale. zeci de pensule si pensulici, zeci de tuburi de acuarele, felurite paste, hartiute, bilute, lipiciuri si nu in ultimul rand, figurine din ipsos. multe, multe rau!

pentru ca am doua grupe care vin constant, nici nu-mi mai planific cursurile, intru cu copiii si ne apucam de treaba, ca doar pofta vine mancand :)

poze asa cum doar kev stie sa faca n-am, nici pe el nu mi-am amintit sa-l chem de cand cu programul asta pestrit, am doar cateva facute lamentabil cu telefonul ...

imi vine sa scriu ca aceasta ar fi, pe scurt, povestea profesionalului din mine. dar gresesc profund, pentru ca la mine profesionalul tasneste din rarunchii personalului, care se imbina fericit (?) cu profesionalul.

hai sa zic si ceva personal ce am in plus: o poala de nisip la rinichi. asa ca sunt la cura cu bere si pepene. pe rand, normal :) si cum pepenii nu prea se mai gasesc... fac si eu ce pot.

am gatit si acasa si la atelier si comestibile si nu prea, m-am jucat si am amanat schimbarile majore ce se impun pe toate planurile.




pana una-alta, o seara de duminica linistita va doresc si sper sa ne auzim ceva mai curand cu vesti bune!

si daca vreti sa aruncati un ochi in atelier (trebuia sa o zic si p'asta, nu puteam altfel), va stept in fiecare sambata si duminica (mai putin astea doua care tocmai au trecut, ca am avut rinichii in vacanta, la plaja proprie :)

11 si 12 septembrie

dragii mei, maine la ora 11.30, va astept la atelierul de pictura pe sticla. cateva fotografii de la cursurile anterioare gasiti in postarile mai vechi, insa de data aceasta avem grupa de copii mai mari de 5 ani, prin urmare de-abia astept sa vad ce minunatii vor realiza!


duminica, tot de la 11.30 ne intalnim pentru cursul de creatie decorativa, in cadrul caruia copiii vor avea la dispozitie o gama variata de materiale, cu ajutorul carora vor avea ocazia sa creeze pe coli in format mare reprezentarea artistica a unei teme la alegerea lor, folosind un mixt de tehnici si metode (tehnica servetelului, lipit, pictat, decupat, insirat, cusut, etc).

in pregatire pentru perioada imadiat urmatoare se afla cursurile de pictura ceramica si pictura textila, asa ca pregatiti-va!

din urma

am ramas in urma cu multe promisiuni de poze. ca urmare a faptului ca dl ericsson nu are cablu usb, am trimis cele 150 de poze pe dl nokia, prin bluetooth, apoi in dl pc. si daca tot am finalizat cele 150x5 apasari de taste, iata pozele in lumina reflectoarelor:

sa incepem cu tortul mamei, care a iesit cam asa:




reteta e de tarta cu ciocolata, din cartea de retete Montignac. iese foarte buna, fina, usoara, simplu de facut, ce sa mai, o adevarata placere!

incepe sa prinda contur si grupa cu copii speciali, care s-au simtit bine, s-au implicat neasteptat de bine in activitati, au fost relaxati, cooperanti, chiat incantati de spatiu si materiale. programul a fost relaxant, s-au jucat in desele pauze si au stat fara parinti. adica fara parinti deloc, ei venind sa-i ia dupa cele doua ore, ceea ce m-a bucurat nespus, mai ales ca s-a nimerit sa fiu singura si n-a fost o problema, din contra! bineinteles, partea cu statul fara parinti s-a intamplat si deoarece au fost deocamdata fetele care nu aveau nevoie de insotitor.

diseara, cu ajutorul lui kev o sa gasim cea mai eficienta metoda de a posta mai multe fotografii de la cursurile cu care am ramas datoare. daca as face eu asta, punand cate o imagine, s-ar blogul s-ar incarca incredibil de greu, asa ca ma bazez pe kev sa le grupeze in asa fel incat sa ocupe cat mai putin spatiu.

tehnologia ma incurca

sau poate ca ar fi fost mai potrivit "proasta organizare la nivel de organizatie", insa cum noi nu suntem nicio organizatie si doar cautam cele mai bune formule pentru atelierul nostru, am hotarat sa pun totul pe seama tehnologiei. sper sa nu se supere.

cum spuneam, n-am rezolvat inca problema cu mufa laptopului si inca intru sporadic, insa in seara asta am reusit sa gasesc o portita de intrare in sfera internetului, suficienta pentru a va invita la atelier weekendul ce urmeaza.

sambata o sa organizam un mix creativ, in cadrul caruia vom lipi, picta, insira, decupa, construi diverse treburi importante, din fel si fel de paste, seminte, margele, hartii, cartoane, ate si foite, cu care prietenii mei vor realiza exact ceea ce isi vor dori: rame, tablouri, tablouri cu rame, felicitari, cutii, semne de atentionare, cadouri...nu mai adaug, ca nu ma simt in stare sa concurez cu forta lor creativa, mai bine va spun saptamana viitoare ce a iesit.

duminica o sa reluam cursul de gatit, pe care l-am imbogatit cu niste bomboane fantastice, din ciocolata, cereale, fructe si nuca de cocos.

asta e si naduful meu de fapt, ca as fi vrut sa pun pozele de la tortul mamei, sa va arat bomboanele si reteta si ce a realizat o fetita dupa ce si-a bagat nasul in mormanul meu de paste pe care le-am pregatit pentru curs.
dar cum batranul meu nokia facea poze destul de neclare, mi-am amintit de batranul meu ericsson, care nu e la fel de practic cum e nokia, insa face poze mult, mult mai clare. insa domnul ericsson nu are mufa usb, deci pozele trebuie sa mai astepte un pic, pana ma prind care e hocus-pocus-ul bluetooth-ului de la telefon catre laptop.

ramane sa vedem ce se intampla mai repede: revelatia mea mufo-tehnologica sau desfasurarea atelierelor, urmate, bineinteles, de minunatele poze facute de kev, in care o sa vedeti exact ce a iesit, ce tort am facut in vacanta si ce copii am mai cunoscut.

pana atunci, va astept sambata si duminica la 11.30. in caz de forta majora, daca nu intram toti intr-o grupa, ne vedem si de la 17.30, ca tot s-a ales vantul de caldurile care ne-au tot amarat vara asta :)

multa munca, munca multa

azi am terminat ilustratiile unui abecedar. dead-line aveam duminica, insa s-a dovedit a fi mai mult de lucru decat se estimase initial, asa ca de ilustrat am terminat ieri, iar azi am incheiat si ultimele ajustari. se pare ca ar mai trebui putina culoare. sa vedem daca mai e timp.

tot azi e ziua mamei, asa ca o sa dau o fuga acasa, sa-i spun "la multi ani!" si dupa ce inchid laptopul ma apuc de tort. promit sa pun poze :)

tot azi intru in vacanta. una scurta, care va dura pana luni, insa sper sa fie linistita si relaxanta, deoarece din septembrie se anunta treburi importante: atelierul are cele mai multe inscrieri dupa 1 sept, cand se intorc copiii acasa, o sa incep sa tin cursurile si in doua gradinite particulare, lista de gradinite ramanand deocamdata cu trei pozitii goale, sunt curioasa cand si cu ce gradinite se vor ocupa.

prin urmare, ma duc la petele de culoare pentru cartulie si ma pregatesc de primul week-end liber de cand am deschis atelierul!

ce am mai facut

in primul rand, n-am facut inca nimic cu laptopul. prin urmare, inca intru sporadic.




in al doilea rand am fost singura la atelierele din aceste zile, asa ca pozele nu prea arata nici bine, nici multe nu sunt, deoarece Kew este inca la mare. speram sa se intoarca in curand. pana atunci, batranul meu nokia mi-a fost alaturi.



in al treile rand, am suferit de caldura, motiv pentru care n-am respectat intocmai programul pe care l-am propus, in asa fel incat sa lucram in cele mai bune conditii.



pana la urma totul a fost bine, ne-am jucat, ne-am distrat si am continuat sirul minunatiilor care prind viata in atelier. chiar si in zilele in care am avut absenti nemotivati, care speram sa fie ceva mai seriosi pe viitor.




ne vedem sambata, la modelat lut. de asemenea, avem si o noua grupa de copii speciali, care vor veni sambata sa gateasca impreuna cu mine. chiar ca atelierul de gatit a avut cel mai mare succes :)