tehnologia ma incurca

sau poate ca ar fi fost mai potrivit "proasta organizare la nivel de organizatie", insa cum noi nu suntem nicio organizatie si doar cautam cele mai bune formule pentru atelierul nostru, am hotarat sa pun totul pe seama tehnologiei. sper sa nu se supere.

cum spuneam, n-am rezolvat inca problema cu mufa laptopului si inca intru sporadic, insa in seara asta am reusit sa gasesc o portita de intrare in sfera internetului, suficienta pentru a va invita la atelier weekendul ce urmeaza.

sambata o sa organizam un mix creativ, in cadrul caruia vom lipi, picta, insira, decupa, construi diverse treburi importante, din fel si fel de paste, seminte, margele, hartii, cartoane, ate si foite, cu care prietenii mei vor realiza exact ceea ce isi vor dori: rame, tablouri, tablouri cu rame, felicitari, cutii, semne de atentionare, cadouri...nu mai adaug, ca nu ma simt in stare sa concurez cu forta lor creativa, mai bine va spun saptamana viitoare ce a iesit.

duminica o sa reluam cursul de gatit, pe care l-am imbogatit cu niste bomboane fantastice, din ciocolata, cereale, fructe si nuca de cocos.

asta e si naduful meu de fapt, ca as fi vrut sa pun pozele de la tortul mamei, sa va arat bomboanele si reteta si ce a realizat o fetita dupa ce si-a bagat nasul in mormanul meu de paste pe care le-am pregatit pentru curs.
dar cum batranul meu nokia facea poze destul de neclare, mi-am amintit de batranul meu ericsson, care nu e la fel de practic cum e nokia, insa face poze mult, mult mai clare. insa domnul ericsson nu are mufa usb, deci pozele trebuie sa mai astepte un pic, pana ma prind care e hocus-pocus-ul bluetooth-ului de la telefon catre laptop.

ramane sa vedem ce se intampla mai repede: revelatia mea mufo-tehnologica sau desfasurarea atelierelor, urmate, bineinteles, de minunatele poze facute de kev, in care o sa vedeti exact ce a iesit, ce tort am facut in vacanta si ce copii am mai cunoscut.

pana atunci, va astept sambata si duminica la 11.30. in caz de forta majora, daca nu intram toti intr-o grupa, ne vedem si de la 17.30, ca tot s-a ales vantul de caldurile care ne-au tot amarat vara asta :)

in bucatarie din nou

desi m-am tot laudat ca pun poze si l-am zorit pe kev sa mi le trimita, iata ca nu m-am prins inca in ce fel sa pun toate pozele prin bara pe undeva. sigur e ceva de adaugat la design, sa apara slide show-ul. daca stie cineva cum sta treaba in blogspot si are amabilitatea sa-mi raspunda, m-as bucura tare mult!
si promit ca pun pozele :)

si tot azi am intalnire cu doua bucatarese pasionate, Antonia (8 ani) si Ana (10 ani), alaturi de care voi prepara clatite delicioase, umplute cu crema de budinca si ciocolata alba. mmmm...de-abia astept sa ne apucam de treaba!


diseara o sa stabilim programul pentru week-end-ul acesta, in care vom organiza cursul de pictura pe sticla si vom relua cursul de gatit (aceleasi retete de saptamana trecuta). Ramane sa stabilim exact ziua si orele pentru fiecare din cursuri, in asa fel incat sa va puteti inscrie din timp.

Salutare tuturor!

trebuie sa recunosc faptul ca acest week-end mi-a depasit asteptarile in asa masura incat iata ca scriu pe blog :) nu sunt fan bloguri, nu am cont pe facebook si nici macar ID de messenger, prin urmare planurile mele nu includeau si o postare.

nu stiu exact de la ce mi se trage, poate de la avalansa de copii revarsati in primul week-end.

sau poate de la comenzile Dianei, din capitolul "vreau alte rosii", "adu-mi ciocolataaa", "dan! am uitat vasul de la blender!!!", "umfli tu 20 de baloane, te rog?", "stai, mi-a venit o idee, ce-ar fi sa le umplem cu apa??"
sau poate doar de la tona de vase pe care le-am spalat la gradi, dupa ce am terminat ultimul curs, plus tona 2 de vase ramase acasa, dupa ce Diana a asezat in cosuri, cosulete, cutiute si castronele toate ingredientele.

postarea aceasta, prima mea postare pe un blog, este dedicata parintilor. acelor parinti care au venit sambata la cursul de gatit alaturi de copiii lor, dorindu-si sa-i bucure si sa includa in programul de week-end o activitate noua.

nu stiu cum e in rolul de parinte, insa in orele petrecute cu copiii veniti la curs mi-am conturat o idee, constient fiind ca e una foarte vaga, dupa nici macar o zi petrecuta cu mogaldetele cu tichie si sort :)
si ma mai gandesc uneori cu teama la momentul in care voi deveni parinte si la modul in care voi reusi sa gestionez tot ce tine de acest nou rol.

candva am auzit o poveste care m-a pus pe ganduri mult timp si pe care mi-am amintit-o sambata ce tocmai a trecut:

intr-o seara, un baietel si-a intrebat tatal:

- tata, tu cati bani castigi intr-o zi la serviciu?
tatal nu a acordat foarte mare atentie copilului si a trecut peste acel moment, insa in timp ce-i citea povestea de seara l-a preocupat intrebarea, asa ca i-a spus:

- intr-o zi castig 50 de euro. dar de ce ma intrebi?
fara sa raspunda la intrebare, baiatul a continuat:

- mi-ai putea imprumuta, te rog, 20 de euro?

- dar pentru ce ai tu nevoie de atatia bani?
ochii mici si stralucitori care ii tintuiau privirea l-au determinat sa scoata portofelul din buzunarul sacoului si sa-i intinda fiului sau 20 de euro.
Acesta a fugit la pusculita si s-a intors cu alti 30 de euro in mana. apoi i-a intins tatalui sau toti banii si i-a spus:

- uite, tata, iti ofer 50 de euro. acum ai putea petrece, te rog, o zi intreaga cu mine?

inainte sa inceapa oficial noua saptamana

la final de saptamana o sa fac un mic rezumat, profitand de faptul ca, desi suntem deja in 2 august, n-am apucat sa dorm, deci inca e "azi"



primul meu job oficial a fost acela de educatoare. apoi mi-am petrecut ultimii ani lucrand ca psihoterapeut. mi-am pierdut in timpul asta obisnuinta de a sta cu o grupa de copii, chiar imi suna inca un pic peste mana expresia dupa aproape 5 ani de lectii 1 la 1 cu fetele de la terapie. mi-am pierdut si obisnuinta de a interactiona cu atat de multi parinti noi, a fost ca la serbarea de inceput de an scolar :)

multumesc tuturor celor care au trimis catre noi mailuri scrise cu atatea cuvinte frumoase si amanunte legate de reactiile copiilor care au plecat de la noi cu lingurile de lemn si pungile cu mancarurile gatite de manutele lor (ma rog, pe ici pe colo au mai intrat si manute de parinti...)!
ii multumesc lui dan, care m-a tolerat saptamana asta cu maldarul meu de materiale, ate, apreturi si masuri pentru bonete, cu noptile prelungite peste limita, cu rapiditatea cu care am facut liste de cumparaturi, pentru ca apoi sa le schimb, sa le anulez, sa ma plang ca le-am pierdut...
le multumesc lui kev si marinei, care ne-au ajutat, ne-au incurajat si ne-au suportat, ne-au pozat si au fost asistentii mei soricuti :)

a fost fantastic! ma simt atat de bine dupa ce am vazut pozele primei grupe, dupa ce am citit mailurile parintilor, incat imi vine sa scriu un discurs ca la oscar!

de-abia astept sa incepem saptamana, sa lucram la prezentarea pentru cursul de pictura pe sticla, sa postam aici, sa trimitem mailuri, sa colindam magazine, sa luam acuarele pentru sticla, farfurii, pahare, pensule, culori, hartii, sa reintalnim piticii pe care i-am cunoscut sambata ce tocmai a trecut, sa cunoastem copii noi, sa vedem iar pozele de la curs si sa alegem doar cateva dintre atatea, pe care sa le postam la finalul saptamanii urmatoare.

incape atat de putin intr-o postare din toate sentimentele cu care am ramas dupa prima intalnire din atelierul nostru drag, pot pune atat de putine poze din cate avem, incat nu pot decat sa va invit cu drag sa petreceti alaturi de noi o zi din week-end, sa vedeti ce nebunie e in atelier!

Lume multa

Dragii mei, ziua de maine se anunta incarcata, ceea ce ma bucura foarte tare!

N-am apucat pana acum sa pun toate informatiile pe blog, cel mai practic a fost mailul, caruia i-am atasat si prezentarea completa a zilei de maine.
Mi-ar fi util sa imi trimiteti un mail, in asa fel incat sa va pot raspunde cu informatiile complete. Oricum, sper ca saptamana viitoare sa am ragazul sa postez mai mult.

Deoarece au existat mai multe cereri pentru maine, am ramas cu doua jumatati de grupa pentru duminica, prin urmare asteptam completari :)
Daca doriti sa participati la cursul de gatit duminica, va rog sa-mi trimiteti un mail pentru inscriere si in cursul dupa-amiezei de azi (sambata) sa pot sa anunt pe toata lumea daca organizam sau nu cursul si duminica. Am rugamintea sa imi trimiteti inscrierile inaintea orei 18.00.

Week-end-ul viitor vom organiza atelierul de pictura pe sticla, urmat de modelat lut si explorare senzoriala, asadar randul bucatarelilor va veni din nou de-abia luna viitoare. Inca nu am stabilit exact ordinea celor trei cursuri, ramane sa va tinem la curent.

Pentru cursul de fotografie asteptam inscrieri in asa fel incat sa formam grupele de fotografi care au peste 7 ani, iar data organizarii o vom comunica imediat ce s-au format grupele.

Pentru cursul de gastronomie am pregatit urmatoarele ingrediente: castraveti, ardei gras, ridichii, rosii cherry, avocado, ciocolata (daca nu are voie sau nu doriti sa manance ciocolata, am pregatit si ciocolata alba), branza, masline, pepene galben, piersici, mure, banane, kiwi, morcovi, varza alba, varza rosie, pepene verde, busuioc, mustar, lamaie, miere si frisca.

Soriceii din branza, aperitivele din legume si cupele din ciocolata umplute cu inghetata din fructe vor aparea maine aici, imediat ce prima grupa le va termina, in asa fel incat sa va facem pofta si sa vedeti ce ati pierdut :)

ratatouille

nu stiu daca ati vazut filmul, e o adevarata sursa de inspiratie si merita fiecare minut petrecut in fata ecranului!

dincolo de personajul principal, soricelul Remy, care e cat se poate de amuzant, intreaga poveste are o morala simpla si utila: oricine ar putea fi...

am apreciat faptul ca, in ciuda faptului ca era un mare bucatar, la un moment dat a mai pierdut din stelele restaurantului, desi mi s-a parut deplasat sa moara saracul de inima rea dupa ce a pierdut-o pe prima...
parca prea contau niste amarate de stele. bine ca au dres-o la final, cand gateau extraordinar si erau apreciati de cel mai exigent client intr-un amarat de bistro. de fapt, cam astea sunt cele doua idei de baza (dupa parerea mea!): ca oricine ar putea fi (bucatar in film, insa e universal valabil pentru orice domeniu) si ca pana la urma conteaza ceea ce faci, nu unde, iar aprecierea este dincolo de stele, spatii selecte si clienti rafinati.

Foarte frumoasa poveste, frumos si conflictul dintre el ca membru al clanului de sobolani (ba chiar fiul conducatorului) si el ca si artist in cautarea unui loc al sau, chiar daca un pic excentric pentru cei mai importanti oame...pardon, soricei din viata lui.

si pentru ca nu stiu copil care sa fi vazut Ratatouille si sa nu se fi indragostit de imaginea talentatului bucatar Remy, micii mei prieteni de sambata viitoare vor primi cate un simbol al bucatarului, in speranta ca ii va ajuta sa lucreze cu spor, exact ca soriceii care gateau in bucataria restaurantului, alaturi de Remy si Linguini:


Sper totusi sa nu chitaie din cauza ei...

PS: eu chiar cred ca Remy intelegea ce ii vorbesc oamenii si le raspundea, pentru ca si pisica mea ma intelege, desi inca nu vorbeste. Insa intr-o zi, sigur se va intampla si asta!!!

pregatiri

Deja e miercuri si mai sunt doar cateva zile pana la cursul de gatit.

Pentru zilele de week-end am pregatit deja bonetele de bucatari. Si cum copiii care gatesc nu sunt orice fel de copii, nici bonetele lor nu vor fi la fel ca orice boneta de bucatar!



am ales culori atipice, care sa inveseleasca atmosfera fara sa fie stridente sau prea...copilaresti. Pana la urma suntem pe cale de a deveni mari bucatari, nu?




deocamdata am stabilit modelul pentru cele bleu si cele rosii. N-as vrea sa ne agatam de idei nedrepte legate de culori, asa ca voi avea grija ca nu toti baietii sa poarte bonete si sorturi albastre, iar fetele rosii.
Vor mai putea alege mov, verde, roz si alb-negru (model de dalmatian).

De asemenea, as vrea sa invatam sa alegem, sa impartim, sa negociem si sa gestionam multe alte situatii pe care le intalnim in viata de zi cu zi si care ar putea duce la tensiuni care pot fi evitate daca realizam faptul ca suntem alaturi de alti oameni/ copii si trebuie sa gasim o solutie buna pentru toata lumea.

Asa ca nu voi aduce 10 bonete din fiecare culoare, ci doar cativa copii vor avea bonete bleu, cativa rosii, altii mov, sau roz, sau verde.

Insa pana sambata mai e vreme! Eu ma intorc la masina mea de cusut si la muza care imi sta alaturi!