Salutare tuturor!

trebuie sa recunosc faptul ca acest week-end mi-a depasit asteptarile in asa masura incat iata ca scriu pe blog :) nu sunt fan bloguri, nu am cont pe facebook si nici macar ID de messenger, prin urmare planurile mele nu includeau si o postare.

nu stiu exact de la ce mi se trage, poate de la avalansa de copii revarsati in primul week-end.

sau poate de la comenzile Dianei, din capitolul "vreau alte rosii", "adu-mi ciocolataaa", "dan! am uitat vasul de la blender!!!", "umfli tu 20 de baloane, te rog?", "stai, mi-a venit o idee, ce-ar fi sa le umplem cu apa??"
sau poate doar de la tona de vase pe care le-am spalat la gradi, dupa ce am terminat ultimul curs, plus tona 2 de vase ramase acasa, dupa ce Diana a asezat in cosuri, cosulete, cutiute si castronele toate ingredientele.

postarea aceasta, prima mea postare pe un blog, este dedicata parintilor. acelor parinti care au venit sambata la cursul de gatit alaturi de copiii lor, dorindu-si sa-i bucure si sa includa in programul de week-end o activitate noua.

nu stiu cum e in rolul de parinte, insa in orele petrecute cu copiii veniti la curs mi-am conturat o idee, constient fiind ca e una foarte vaga, dupa nici macar o zi petrecuta cu mogaldetele cu tichie si sort :)
si ma mai gandesc uneori cu teama la momentul in care voi deveni parinte si la modul in care voi reusi sa gestionez tot ce tine de acest nou rol.

candva am auzit o poveste care m-a pus pe ganduri mult timp si pe care mi-am amintit-o sambata ce tocmai a trecut:

intr-o seara, un baietel si-a intrebat tatal:

- tata, tu cati bani castigi intr-o zi la serviciu?
tatal nu a acordat foarte mare atentie copilului si a trecut peste acel moment, insa in timp ce-i citea povestea de seara l-a preocupat intrebarea, asa ca i-a spus:

- intr-o zi castig 50 de euro. dar de ce ma intrebi?
fara sa raspunda la intrebare, baiatul a continuat:

- mi-ai putea imprumuta, te rog, 20 de euro?

- dar pentru ce ai tu nevoie de atatia bani?
ochii mici si stralucitori care ii tintuiau privirea l-au determinat sa scoata portofelul din buzunarul sacoului si sa-i intinda fiului sau 20 de euro.
Acesta a fugit la pusculita si s-a intors cu alti 30 de euro in mana. apoi i-a intins tatalui sau toti banii si i-a spus:

- uite, tata, iti ofer 50 de euro. acum ai putea petrece, te rog, o zi intreaga cu mine?

inainte sa inceapa oficial noua saptamana

la final de saptamana o sa fac un mic rezumat, profitand de faptul ca, desi suntem deja in 2 august, n-am apucat sa dorm, deci inca e "azi"



primul meu job oficial a fost acela de educatoare. apoi mi-am petrecut ultimii ani lucrand ca psihoterapeut. mi-am pierdut in timpul asta obisnuinta de a sta cu o grupa de copii, chiar imi suna inca un pic peste mana expresia dupa aproape 5 ani de lectii 1 la 1 cu fetele de la terapie. mi-am pierdut si obisnuinta de a interactiona cu atat de multi parinti noi, a fost ca la serbarea de inceput de an scolar :)

multumesc tuturor celor care au trimis catre noi mailuri scrise cu atatea cuvinte frumoase si amanunte legate de reactiile copiilor care au plecat de la noi cu lingurile de lemn si pungile cu mancarurile gatite de manutele lor (ma rog, pe ici pe colo au mai intrat si manute de parinti...)!
ii multumesc lui dan, care m-a tolerat saptamana asta cu maldarul meu de materiale, ate, apreturi si masuri pentru bonete, cu noptile prelungite peste limita, cu rapiditatea cu care am facut liste de cumparaturi, pentru ca apoi sa le schimb, sa le anulez, sa ma plang ca le-am pierdut...
le multumesc lui kev si marinei, care ne-au ajutat, ne-au incurajat si ne-au suportat, ne-au pozat si au fost asistentii mei soricuti :)

a fost fantastic! ma simt atat de bine dupa ce am vazut pozele primei grupe, dupa ce am citit mailurile parintilor, incat imi vine sa scriu un discurs ca la oscar!

de-abia astept sa incepem saptamana, sa lucram la prezentarea pentru cursul de pictura pe sticla, sa postam aici, sa trimitem mailuri, sa colindam magazine, sa luam acuarele pentru sticla, farfurii, pahare, pensule, culori, hartii, sa reintalnim piticii pe care i-am cunoscut sambata ce tocmai a trecut, sa cunoastem copii noi, sa vedem iar pozele de la curs si sa alegem doar cateva dintre atatea, pe care sa le postam la finalul saptamanii urmatoare.

incape atat de putin intr-o postare din toate sentimentele cu care am ramas dupa prima intalnire din atelierul nostru drag, pot pune atat de putine poze din cate avem, incat nu pot decat sa va invit cu drag sa petreceti alaturi de noi o zi din week-end, sa vedeti ce nebunie e in atelier!