personal si profesional

intotdeauna am fost o fire covarsitor de practica in comparatie cu latura teoretica.
m-am calit in fel si fel de medii si domenii, am fost educatoare, m-am indesat in clasicul stil al multinationalei, cu tot cu tocurile si managementul de rigoare, am planuit businessuri peste businessuri (), am purtat hainele de terapie in genti si scortoasele camasi elegante in huse (pe rand,evident) prin RATB-uri si am burdusit aparatele de taxat ale companiilor de taxi (sunt fan pelicanul de cand 1.4 ron era cel mai mic tarif, acum merg tot cu ei pt simplul motiv ca n-am alt numar si sunt irecuperabil obisnuita cu sictirul fetelor de la dispecerat. dar cum o sa pun mana pe alt numar vodafone usor de memorat ii parasesc, simt eu ca se poate si in conditii mai bune).

si iata ca a aparut copilul meu cel mai drag: ATELIERUL.
ei bine, probabil ca am mare nevoie de un sef :))


concluzionez ca sunt varza la toate capitolele. blogul isi taraste zilele de izbeliste in asteptarea unei noi postari (halal postare ce tocmai ii servesc dupa atata amar de asteptare), n-am mai trimis un mail civilizat parintilor de nu mai stiu cand, siteul usor fecundat probabil ca va mai avea mult si bine de asteptat, iar parintii care inca mai asteapta un semn din parte-mi probabil ca injura aprig printre dinti.

singurul capitol la care excelez este aprovizionarea cu materiale. zeci de pensule si pensulici, zeci de tuburi de acuarele, felurite paste, hartiute, bilute, lipiciuri si nu in ultimul rand, figurine din ipsos. multe, multe rau!

pentru ca am doua grupe care vin constant, nici nu-mi mai planific cursurile, intru cu copiii si ne apucam de treaba, ca doar pofta vine mancand :)

poze asa cum doar kev stie sa faca n-am, nici pe el nu mi-am amintit sa-l chem de cand cu programul asta pestrit, am doar cateva facute lamentabil cu telefonul ...

imi vine sa scriu ca aceasta ar fi, pe scurt, povestea profesionalului din mine. dar gresesc profund, pentru ca la mine profesionalul tasneste din rarunchii personalului, care se imbina fericit (?) cu profesionalul.

hai sa zic si ceva personal ce am in plus: o poala de nisip la rinichi. asa ca sunt la cura cu bere si pepene. pe rand, normal :) si cum pepenii nu prea se mai gasesc... fac si eu ce pot.

am gatit si acasa si la atelier si comestibile si nu prea, m-am jucat si am amanat schimbarile majore ce se impun pe toate planurile.




pana una-alta, o seara de duminica linistita va doresc si sper sa ne auzim ceva mai curand cu vesti bune!

si daca vreti sa aruncati un ochi in atelier (trebuia sa o zic si p'asta, nu puteam altfel), va stept in fiecare sambata si duminica (mai putin astea doua care tocmai au trecut, ca am avut rinichii in vacanta, la plaja proprie :)

11 si 12 septembrie

dragii mei, maine la ora 11.30, va astept la atelierul de pictura pe sticla. cateva fotografii de la cursurile anterioare gasiti in postarile mai vechi, insa de data aceasta avem grupa de copii mai mari de 5 ani, prin urmare de-abia astept sa vad ce minunatii vor realiza!


duminica, tot de la 11.30 ne intalnim pentru cursul de creatie decorativa, in cadrul caruia copiii vor avea la dispozitie o gama variata de materiale, cu ajutorul carora vor avea ocazia sa creeze pe coli in format mare reprezentarea artistica a unei teme la alegerea lor, folosind un mixt de tehnici si metode (tehnica servetelului, lipit, pictat, decupat, insirat, cusut, etc).

in pregatire pentru perioada imadiat urmatoare se afla cursurile de pictura ceramica si pictura textila, asa ca pregatiti-va!

din urma

am ramas in urma cu multe promisiuni de poze. ca urmare a faptului ca dl ericsson nu are cablu usb, am trimis cele 150 de poze pe dl nokia, prin bluetooth, apoi in dl pc. si daca tot am finalizat cele 150x5 apasari de taste, iata pozele in lumina reflectoarelor:

sa incepem cu tortul mamei, care a iesit cam asa:




reteta e de tarta cu ciocolata, din cartea de retete Montignac. iese foarte buna, fina, usoara, simplu de facut, ce sa mai, o adevarata placere!

incepe sa prinda contur si grupa cu copii speciali, care s-au simtit bine, s-au implicat neasteptat de bine in activitati, au fost relaxati, cooperanti, chiat incantati de spatiu si materiale. programul a fost relaxant, s-au jucat in desele pauze si au stat fara parinti. adica fara parinti deloc, ei venind sa-i ia dupa cele doua ore, ceea ce m-a bucurat nespus, mai ales ca s-a nimerit sa fiu singura si n-a fost o problema, din contra! bineinteles, partea cu statul fara parinti s-a intamplat si deoarece au fost deocamdata fetele care nu aveau nevoie de insotitor.

diseara, cu ajutorul lui kev o sa gasim cea mai eficienta metoda de a posta mai multe fotografii de la cursurile cu care am ramas datoare. daca as face eu asta, punand cate o imagine, s-ar blogul s-ar incarca incredibil de greu, asa ca ma bazez pe kev sa le grupeze in asa fel incat sa ocupe cat mai putin spatiu.

ce am mai facut

in primul rand, n-am facut inca nimic cu laptopul. prin urmare, inca intru sporadic.




in al doilea rand am fost singura la atelierele din aceste zile, asa ca pozele nu prea arata nici bine, nici multe nu sunt, deoarece Kew este inca la mare. speram sa se intoarca in curand. pana atunci, batranul meu nokia mi-a fost alaturi.



in al treile rand, am suferit de caldura, motiv pentru care n-am respectat intocmai programul pe care l-am propus, in asa fel incat sa lucram in cele mai bune conditii.



pana la urma totul a fost bine, ne-am jucat, ne-am distrat si am continuat sirul minunatiilor care prind viata in atelier. chiar si in zilele in care am avut absenti nemotivati, care speram sa fie ceva mai seriosi pe viitor.




ne vedem sambata, la modelat lut. de asemenea, avem si o noua grupa de copii speciali, care vor veni sambata sa gateasca impreuna cu mine. chiar ca atelierul de gatit a avut cel mai mare succes :)

datorii

din pacate nu am respectat termenele stabilite de mine ( :-) nici pe astea nu le respect), insa laptopul meu a cedat o scurta perioada. deocamdata l-am resuscitat, asa ca iata ce am facut cu fetele:

Clatite cu dulceata de capsuni si pricomigdale fara migdale :)

Am inprovizat si niste prajituri cu prune, punand pe fiecare jumatate putin aluat de pricomigdale. A fot ideea Antoniei si m-am bucurat mult ca a incercat sa puna o nota personala retetei, pana la urma, asa cum a zis ea: "ce poate fi rau daca mai punem si niste prune?"
n-a fost nimic rau, au iesit prajiturele crocante si dulci-amarui pe jumatate si acrisoare si moi pe cealalta jumatate.




Poze n-am apucat sa facem prea multe, ca a fost agitatie mare la noi in bucatarie.

Important de aratat este acest aparat, pe care l-am gasit de curand in oras, numai bun pentru separat albusul de galbenus.
Pentru mine e mai mult incurca-lume, dureaza mai mult decat normal, insa pentru copii e fantastic, chiar nu mai e un proces complicat separarea albusului de galbenus.



astfel fetele au putut face singure prajiturile.

De ajutor a fost si razatoarea cu care am maruntit nucile, care are un suport special, asa ca degetele lor au fost ferite de orice pericol.



Ne-am distrat de minune in bucatarie, mai ales ca fetele au spalat si vasele la final :)

in bucatarie din nou

desi m-am tot laudat ca pun poze si l-am zorit pe kev sa mi le trimita, iata ca nu m-am prins inca in ce fel sa pun toate pozele prin bara pe undeva. sigur e ceva de adaugat la design, sa apara slide show-ul. daca stie cineva cum sta treaba in blogspot si are amabilitatea sa-mi raspunda, m-as bucura tare mult!
si promit ca pun pozele :)

si tot azi am intalnire cu doua bucatarese pasionate, Antonia (8 ani) si Ana (10 ani), alaturi de care voi prepara clatite delicioase, umplute cu crema de budinca si ciocolata alba. mmmm...de-abia astept sa ne apucam de treaba!


diseara o sa stabilim programul pentru week-end-ul acesta, in care vom organiza cursul de pictura pe sticla si vom relua cursul de gatit (aceleasi retete de saptamana trecuta). Ramane sa stabilim exact ziua si orele pentru fiecare din cursuri, in asa fel incat sa va puteti inscrie din timp.

inainte sa inceapa oficial noua saptamana

la final de saptamana o sa fac un mic rezumat, profitand de faptul ca, desi suntem deja in 2 august, n-am apucat sa dorm, deci inca e "azi"



primul meu job oficial a fost acela de educatoare. apoi mi-am petrecut ultimii ani lucrand ca psihoterapeut. mi-am pierdut in timpul asta obisnuinta de a sta cu o grupa de copii, chiar imi suna inca un pic peste mana expresia dupa aproape 5 ani de lectii 1 la 1 cu fetele de la terapie. mi-am pierdut si obisnuinta de a interactiona cu atat de multi parinti noi, a fost ca la serbarea de inceput de an scolar :)

multumesc tuturor celor care au trimis catre noi mailuri scrise cu atatea cuvinte frumoase si amanunte legate de reactiile copiilor care au plecat de la noi cu lingurile de lemn si pungile cu mancarurile gatite de manutele lor (ma rog, pe ici pe colo au mai intrat si manute de parinti...)!
ii multumesc lui dan, care m-a tolerat saptamana asta cu maldarul meu de materiale, ate, apreturi si masuri pentru bonete, cu noptile prelungite peste limita, cu rapiditatea cu care am facut liste de cumparaturi, pentru ca apoi sa le schimb, sa le anulez, sa ma plang ca le-am pierdut...
le multumesc lui kev si marinei, care ne-au ajutat, ne-au incurajat si ne-au suportat, ne-au pozat si au fost asistentii mei soricuti :)

a fost fantastic! ma simt atat de bine dupa ce am vazut pozele primei grupe, dupa ce am citit mailurile parintilor, incat imi vine sa scriu un discurs ca la oscar!

de-abia astept sa incepem saptamana, sa lucram la prezentarea pentru cursul de pictura pe sticla, sa postam aici, sa trimitem mailuri, sa colindam magazine, sa luam acuarele pentru sticla, farfurii, pahare, pensule, culori, hartii, sa reintalnim piticii pe care i-am cunoscut sambata ce tocmai a trecut, sa cunoastem copii noi, sa vedem iar pozele de la curs si sa alegem doar cateva dintre atatea, pe care sa le postam la finalul saptamanii urmatoare.

incape atat de putin intr-o postare din toate sentimentele cu care am ramas dupa prima intalnire din atelierul nostru drag, pot pune atat de putine poze din cate avem, incat nu pot decat sa va invit cu drag sa petreceti alaturi de noi o zi din week-end, sa vedeti ce nebunie e in atelier!