personal si profesional

intotdeauna am fost o fire covarsitor de practica in comparatie cu latura teoretica.
m-am calit in fel si fel de medii si domenii, am fost educatoare, m-am indesat in clasicul stil al multinationalei, cu tot cu tocurile si managementul de rigoare, am planuit businessuri peste businessuri (), am purtat hainele de terapie in genti si scortoasele camasi elegante in huse (pe rand,evident) prin RATB-uri si am burdusit aparatele de taxat ale companiilor de taxi (sunt fan pelicanul de cand 1.4 ron era cel mai mic tarif, acum merg tot cu ei pt simplul motiv ca n-am alt numar si sunt irecuperabil obisnuita cu sictirul fetelor de la dispecerat. dar cum o sa pun mana pe alt numar vodafone usor de memorat ii parasesc, simt eu ca se poate si in conditii mai bune).

si iata ca a aparut copilul meu cel mai drag: ATELIERUL.
ei bine, probabil ca am mare nevoie de un sef :))


concluzionez ca sunt varza la toate capitolele. blogul isi taraste zilele de izbeliste in asteptarea unei noi postari (halal postare ce tocmai ii servesc dupa atata amar de asteptare), n-am mai trimis un mail civilizat parintilor de nu mai stiu cand, siteul usor fecundat probabil ca va mai avea mult si bine de asteptat, iar parintii care inca mai asteapta un semn din parte-mi probabil ca injura aprig printre dinti.

singurul capitol la care excelez este aprovizionarea cu materiale. zeci de pensule si pensulici, zeci de tuburi de acuarele, felurite paste, hartiute, bilute, lipiciuri si nu in ultimul rand, figurine din ipsos. multe, multe rau!

pentru ca am doua grupe care vin constant, nici nu-mi mai planific cursurile, intru cu copiii si ne apucam de treaba, ca doar pofta vine mancand :)

poze asa cum doar kev stie sa faca n-am, nici pe el nu mi-am amintit sa-l chem de cand cu programul asta pestrit, am doar cateva facute lamentabil cu telefonul ...

imi vine sa scriu ca aceasta ar fi, pe scurt, povestea profesionalului din mine. dar gresesc profund, pentru ca la mine profesionalul tasneste din rarunchii personalului, care se imbina fericit (?) cu profesionalul.

hai sa zic si ceva personal ce am in plus: o poala de nisip la rinichi. asa ca sunt la cura cu bere si pepene. pe rand, normal :) si cum pepenii nu prea se mai gasesc... fac si eu ce pot.

am gatit si acasa si la atelier si comestibile si nu prea, m-am jucat si am amanat schimbarile majore ce se impun pe toate planurile.




pana una-alta, o seara de duminica linistita va doresc si sper sa ne auzim ceva mai curand cu vesti bune!

si daca vreti sa aruncati un ochi in atelier (trebuia sa o zic si p'asta, nu puteam altfel), va stept in fiecare sambata si duminica (mai putin astea doua care tocmai au trecut, ca am avut rinichii in vacanta, la plaja proprie :)