traim!

perioada aceasta se anunta a fi foarte incarcata de activitati si se pare ca nu se dezminte, incepand chiar de luna trecuta, insa nu chiar cu activitatile pe care ni le-am propus.

in primul rand, atelierul a intrat intr-o scurta vacanta, din motive independente de activitatile noastre acolo.
in curand ne vom afla intr-un spatiu nou, doar al nostru, amenajat de noi, special in acest scop, de-abia astept! faptul ca il vom amenaja chiar noi inseamna ca o sa dureze un pic, daca ne gandim ca o luam de la 0, adica de la vopsitul peretilor :)

partea si mai buna e ca se schimba radical organizarea, o sa fim mai multi, o sa avem mai multe ateliere si o programa afisata din timp.

cu toate ca aceasta [sper eu] mica pauza mi-a schimbat planurile, n-am putut sta linistita, asa ca m-am apucat de cusut ciorapei pentru Mos Nicolae.
cum o problema nu vine niciodata singura, nici poze nu prea pot face din cauza de telefon stricat, inlocuit cu telefon vechi cu camera foto mai slaba, stricat si el si inlocuit cu un telefon mai vechi, fara camera foto :)

cu ciorapeii la mine e cam cu dus si intors, deoarece, asa cum am tot trancanit pe aici, sunt anti pseudotraditii/sarbatori/obiceiuri. cu mici exceptii, deoarece sunt sensibila la chestii dragute. adica am niste forme de briose senzationale, facute sa fie folosite de halloween. ceea ce nu am pus in practica. insa formele sunt atat de dragute incat mi se pare stupid sa nu le folosesc doar pt ca am eu pitici pe creier cu americanismele sufocante, stupide si de prost gust, pe care nu le inghit nici cu forta. asa ca fac bine mersi briose faine, cu fantomite, dovleci si alte prostioare, in tot timpul anului, mai putin de sarbatoarea careia le sunt destinate, asa cum fac prajiturele cu flori, buline, sau orice alte motive care au avut norocul sa nu fie atasate vreunei traditii.

cu ciorapeii la fel. eu am crescut cu Mos Nicolae asteptat cu cizme adevarate, lustruite si pregatite frumos (preferabil mai multe perechi :D) pe hol. cum nici vreun semineu nu am, nu vad de ce i-as pune un ciorap carpit in cui, sa-mi lase daruri. in situatia asta, retrograda cum sunt, am impresia ca ies totusi in oarecare castig de spatiu pentru cadouri.
cu toate astea sunt simpatici si ciorapeii, cum e simpatica si turta dulce decorata cu glazura colorata.
asa ca mi se pare o solutie ok pentru cei carora le facem daruri in alt interval orar decat cel rezervat mosului, care vine, asa cum bine stim, cand dormim cuminti.
si nici sa merg in vreo vizita si sa las in cizmele altora cadourile nu-mi vine, solutia mea raman ciorapeii din fetru, cusuti de mine (evident) si umpluti cu bunatati, facute sau nu de mine.

plus ca am in plan si un cos, in care sa transport ciorapeii, care erau putini cand am inceput sa cos la ei, insa pe parcurs lista pare din ce in ce mai lunga si se tot adauga. ca la gmail, still counting :)

prin urmare, dragii mei, traim, desi n-am mai dat vreun semn pe aici. muncim cu drag si spor pe de o parte pentru sarbatorile pe care le astept cu emotie, pe de alta parte pentru inceputul de an, care sper sa fie de bun augur pentru noi toti si mai ales pentru atelier!

o sa postez curand ciorapeii si cine stie ce mai apare pana ma ridic iar de la masina de cusut, poate va inspir.

PS: si ar mai fi o surpriza, la care inca lucrez cu o prietena, de-abia astept sa terminam si sa va povestesc cand, cum, unde, cat si mai ales ce!